Considerații privind limita de despăgubire prevăzută de legislația specială

octombrie 29, 2019

Art. 12 din norma ASF nr. 20/2017 precizează limitele de despăgubire în vigoare, stabilite  în conformitate cu reglementările europene. Acestea reprezintă un minim al limitelor de despăgubire, fixate de fiecare asigurător în parte și care trebuie să fie egale sau mai mari cu acest plafon minim prevăzut de lege.

Conform alineatului 2 din articolul menționat, limitele de despăgubire sunt: a) pentru pagubele materiale produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire este de 1.220.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR; b) pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire este de 6.070.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR.

Orice cititor este frapat de cuantumul considerabil de mare al limitei de despăgubire prevăzută pentru vătămări corporale și decese. Oricine se poate întreba de ce cuantumul acesta este atât de mare și dacă el are vreo relevanță în practică. Pentru a clarifica aceste dubii, să explicăm în primul rând ce semnificație are această limită.

Fiecare asigurător are obligația să răspundă pentru fiecare accident în limita unei sume fixată de el însuși, dar care nu poate fi mai mică decât valoarea prevăzută la art. 12 alin. 2 a Normei ASF nr. 20/2017. Astfel, fiecare asigurător este obligat să își onoreze obligațiile ce rezultă din contractul de asigurare RCA în această limită fixată  (cu nu poate fi mai mică de 6 070 000 EURO), dar numai în cuantumul pe care și-l asumă prin convenție sau îi este impus prin hotărâre judecătorească, de la caz la caz. De exemplu, în urma unui accident rutier, asigurătorul semnează o convenție cu asiguratul și cu  persoana prejudiciată pentru a-i plăti acesteia suma de 1 000 000 EURO. Sau este obligat de instanța de judecată să plătească această sumă (1 000 000 Euro) persoanei păgubite, prin hotărâre definitivă. În aceste situații, asigurătorul, fiind obligat la o sumă mai mică decât limita legală de 6 070 000 Euro, este obligat să achite suma de 1 000 000 de Euro în întregime, asiguratul (persoana vinovată) neputând fi obligată la plata niciunei sume, căci plafonul de 6 070 000 Euro nu a fost depășit. Însă, în situația în care, de pildă, nivelul despăgubirilor stabilit de instanță ar fi de 7 000 000 Euro, asigurătorul nu poate fi obligat decât la plata de 6 070 000 Euro (sau limita autoimpusă mai mare decât această sumă), diferența (de 930 000 de Euro sau mai mare) urmând a fi achitată de persoana responsabilă de producerea accidentului.

În practică, această limită nu s-a atins niciodată (niciodată un asigurător RCA nu a fost obligat să plătească o sumă de 6 000 000 EURO). Din câte știm, cea mai mare sumă se situează între 1 și 2 milioane de EURO. De ce există totuși, atunci, o limită de despăgubire atât de mare?

Putem spune că din precauție. Legiuitorul a avut în vedere situații ipotetice (dar totuși realiste) în care daunele morale se ridică la un cuantum foarte mare, din cauza numărului victimelor directe sau indirecte. Însă aici lucrurile devin foarte interesante. Cazul în care prejudiciile cumulate ating un asemenea prag astronomic, chiar dacă este ipotetic, totuși este pe deplin plauzibil și posibil. Legislația nu are în vedere situații absurde, nu ocupă spațiu în pagină fără a avea nimic de zis. Așadar: da, există posibilitatea reală ca totalitatea daunelor pricinuite de vătămări corporale si decese (deci nu distrugeri de autovehicule sau echipamente foarte scumpe) sa atingă limita de 6 070 000 de Euro prevăzută art. 12 alin. 2 lit. b. Bineînțeles că ne forțăm mult imaginația să ne gândim ce accident de proporții catastrofale ar reclama un asemenea cuantum de despăgubiri totale. În realitate, cel mai mare accident rutier produs vreodată în țara noastră a avut loc pe data de 29.06.1980 în județul Botoșani, soldat  cu 83 de victime (48 de morți și 35 de răniți). Dacă plecăm de la premisa că limita de despăgubire prevăzută de lege a avut în vedere asemenea situații foarte rare, catastrofale și facem un calcul simplist, fiecare victimă ar trebui să primească, în cazul unui asemenea accident (dacă s-ar produce astăzi), o sumă rezultată în urma calculului: 6 070 000 / 83, si anume 73 132 EURO. O sumă care se acordă extrem de rar în practică, atât pentru persoanele direct vătămate (victime directe), cât și pentru rudele persoanelor decedate (victime indirecte). În realitatea de zi cu zi din instanțele din țara noastră, se acordă sume mult mai mici, ce depășesc foarte rar 50 000 EURO.

Iată cum limita de despăgubire prevăzută la art. 12 alin. 2 din Norma ASF nr. 20/2007, poate constitui o sursă nesperată de inspirație, care se bucură de statutul de criteriu obiectiv al acordării daunelor morale, pentru asigurătorii onești și instanțele corecte.